Împreuna cu cei din personal am fost aproape 100 de persoane la Prod. Am avut copii care proveneau din peste 11 locatii, din 3 orfelinate diferite si din diferite lucrari TPM.

Pentru toti dintre noi a fost foarte entuziasmant sa lucram impreuna pentru aceeasi viziune, desi veneam din contexte asa diferite. Am putut sa vedem vietile copiilor restaurate, care desi veneau din familii disfunctionale sau cu probleme, aveau oportunitatea sa inteleaga cat de mult Dumnezeu ii iubeste si ca El doreste sa fie Tatal si Mantuitorul lor, sa le dea speranta pentru viitor.

Ne-am distrat, ne-am bucurat, am cantat si am dansat pentru Isus. Am jucat jocuri si am ascultat impreuna povestiri biblice foarte creative. A fost uimitor sa vad ca fiecare din echipa si-a folosit darul ca sa ii binecuvinteze pe copii.

Totul a inceput in luna aprilie cand am hotarat sa mergem in Dumbraveni pentru a ne ruga pt oras si pentru a intelege ce vrea Dumnezeu sa facem acolo. Si asa am ajuns in cartierul cu blocuri unde erau in jur de 20-30 copii cu care ne-am imprietenit. Pentru cateva luni am continuat sa mergem in cartier in fiecare marti si sa ne jucam cu ei, sa povestim, sa ii intrebam de viata lor , totul petrecandu-se sub ochii atenti ai parintilor care priveau unii suspiciosii, altii bucurosi de la balcoanele care se intindeau de-a lungul parculetului in care ne faceam activitatea.

In momentul in care am inceput sa vb despre Isus , au inceput si controversele. O mama a unei fetite din grup i-a interzis sa mai participe la activitatea cu noi, alti parinti erau incantati ca ii invatam despre Dumnezeu pt ca ``macar ei sa mai stie cate ceva despre El``, suna un comentariu. 

În luna august am reușit să organizăm o mini-tabără pentru tineri. Ne-am dorit să fie o tabără în special pentru necreștini, dar nu doar, și așa a fost. Am fost 21 de persoane din care 11 nu sunt creștini evanghelici sau nu sunt din familii evanghelice. Au fost tineri de la orfelinatul cu care noi am lucrat doi ani,  băieți din comunitatea de rromi din vecinătatea bazei,  băieți din Dumbrăveni, localitatea unde noi plantăm o biserică și tineri din Botoșani.

Ne-m bucurat împreună închinându-ne și să discutăm despre dragostea lui Dumnezeu, mâncând mâncare chinezească, rugându-ne pentru misionari, având jocuri de echipă, etc. Am încercat ca prin fiecare activitate pe care am avut-o să discutăm un principiu al Împărăției lui Dumnezeu, fie că a fost vorba de închinare și discuții sau jocuri de echipă și pregătirea mâncării.

Ma intalnesc cu studentii pentru pregatire de misiune si simt ca nu am energie nici macar pentru mine, cu atat mai putin sa-i motivez pe ei. Ne rugam si-mi vine un gand sa ma apuc sa adun materiale pentru proiect: caiete, carti, jucarii, dulciuri, materiale medicale. Si intrebarea mea e cum sa ma apuc sa adun toate aceste lucruri daca nici nu sunt sigura ca vom merge. Logic e sa adun intai banii de bilet apoi sa adun materialele. Nu e usor sa fac lucrurile cu credinciosie atunci cand nu inteleg. Ma apuc de treaba si totusi ganduri de indoiala vin. Am emotii cu privire la finante. Acum nu trebuie sa ma framant doar pentru mine personal ci pentru intreaga echipa.

"La inceput pentru multi a parut o nebunie prima Scoala Internationala de Ucenicie in Republica Moldova. Era ceva de genul "din nimic si cu nimic" sa ucenicesti tinerii.Dar a fost timpul ales de Dumnezeu si nimeni nu a reusit sa opreasca aceasta  lucrare.

Imi amintesc ziua de 31 ianuarie 2010 cand am primit un email de la cineva ca vrea sa doneze 2000 euro pentru primul SIU in Moldova. A fost cel mai special cadou pentru mine din partea lui Dumnezeu. Iar peste 2 saptamani am primit un email ca donatia va fi de 6000 euro. Eu am fost coplesita de modul cum El a ales sa lucreze si sa binecuvanteze viitorii studenti. Stiam ca nimic nu-I va sta impotriva ca sa-Si arate gloria.

Incepand cu sfarsitul lunii Ianuarie 2011, sunt lidera grupului Dinamic. Dinamic este un grup de tineri cu varsta intre 14-17 ani. Din cauza ca nu puteam sa vorbesc limba romana foarte bine, am avut nevoie de cineva care sa traduca pentru mine. Aceasta insemna ca exista o persoana care ma insotea in permanenta. Mi-a fost dificil la inceput sa ma apropii de fetele din grup si sa le cunosc, pentru ca singurul mod in care puteam comunica cu ele era prin traducere. Dar dupa un timp am inceput sa le cunosc mai bine si ele au inceput sa se deschida mai mult fata de mine. In prima luna aveam 5 fete care veneau la grup. La inceputul lunii Martie a venit un grup de fete din Mosna. Le-a placut si au continuat sa vina in mod regulat. Asta insemna ca aveam deja 10 fete in grup. In fiecare luna avem studiu biblic pe diferite teme condus de catre mine sau o persoana pe care o invitam din biserica. Pe langa studiu, vizionam si filme referitoare la subiectul respectiv si apoi le discutam. Avem si timp in care jucam jocuri si cantam cantece de inchinare, dar din lipsa de chitarist, cantam fara intrumente. In luna Iulie, mai multe persoane din Mosna au inceput sa vina la grup, printre care si doi baieti.

Festivalul Promisiune a continuat să fie un loc în care ne-am putut lăsa modelați și transformați pentru a avea impact în națiuni. În jur de 50 de tineri din toate colțurile țării și alte națiuni ne-am strâns în Dezna, județul Arad pentru a ne lăsa folosiți de Dumnezeu în lărgirea împărăției Lui. Ca vorbitor principal l-am avut pe David Gava, un om dedicat a lui Dumnezeu care a atins mai multe teme ca: Identitate, Auzirea vocii lui Dumnezeu și faptul că atunci când îl cunoaștem pe Dumnezeu nu putem să stăm nepăsători și aceasta ne motivează la ACȚIUNE. Acțiune poate să însemne să ieși din zona ta de confort, să renunți la drepturile tale și să te pui la dispoziția lui Dumnezeu pentru a-i sluji pe alții. Acțiune poate să însemne să fii aproape de fratele tău atunci când cade, și să-l ridici. Să te uiți la nevoia celuilalt și să intervii. Acțiune poate să însemne să auzi vocea Lui Dumnezeu când te cheamă și să mergi să spui lumii despre El. Dumnezeu nu se uită la abilitățile noastre ci se uită la disponibilitatea noastră.